Generalul Leonidas îi reproșa lui Alexandru Macedon că e prea darnic cu tămâia pentru zei. Aceasta era scumpă, se aducea greu iar împăratul cu un ochi negru și cu unul verde o risipea în templele zeilor cu mână prea largă.
I-a spus Leonidas: ”După ce vei cuceri țările unde se face tămâie n-am nimic împotrivă s-o transformi în fum în orice cantitate vei dori”. N-a zis nimic Alexandru ci doar s-a uitat la el cu ochiul negru. În trei ani toate țările producătoare de tămâie erau cucerite. I-a trimis o căruță plină lui Leonidas și un răvaș, ”Cu zeii să nu fii zgărcit niciodată”.
Morala:
Ce putem invata din aceasta intamplare…? Putem sa invatam faptul ca ce facem pentru Dumnezeu este cel mai importsant sis a nu ne fie greu sa facem lucrarea sa pe pamant si sa fim mai darnici cu bunurile noastre material ajutand la orice lucrare crestina ce are ca scop mantuirea si salvarea oamenilor.
