Martin Rinkert a fost pastor în orăşelul german Eilenburg, în urmă cu mai bine de 350 de ani. Era fiul unui arămar sărac, însă, cumva, Martin a reuşit să dobândească o educaţie. În anul 1617, i-a fost oferit slujba de arhidiacon în parohia în care se născuse. Un an mai târziu avea să izbucnească Războiul de 30 de ani. În 1637, o molimă de proporţii ce măturase continentul a lovit şi Eilenburgul. Oamenii mureau câte 50 în fiecare zi şi cel chemat să îi îngroape pe cei mai mulţi a fost Martin Rinkert. În total, au pierit mai mult de 8000 de oameni, printre care şi soţia lui Martin. Martin a fost slobozit din truda lui la 11 după aceea, la numai un an după încheierea războiului. Lucrarea lui a acoperit o perioadă de 32 de ani, toţi în afară de primul şi ultimul apăsaţi de marele conflict în care a fost prins şi oraşul lui. Împrejurări dificile pentru a fi recunoscător. Însă Martin a reuşit. Iată ce scria el:
Mulţumiri aducem Dumnezeului nostru
Cu inima şi braţele şi glasul
Pentru lucrurile minunate pe care le-a făcut
Şi în care lumea Lui se bucură.
Este nevoie de un spirit mare ca să treci prin aşa greutăţi şi, totuşi, să îţi exprimi recunoştinţa.
Morala:
Cat de bine este sa il ai pe Dumnezeu de partea ta atunci cand treci prin necazuri. Mai este Dumnezeu cu noi?
