Cu mulţi ani în urmă, în Germania trăia un cizmar care se numea Rahlenbeck. Fusese poreclit „pastorul pietist“ din pricina râvnei lui de a merge pe urmele Mântuitorului. Era un om cu o mare bogăţie duhovnicească, un om binecuvântat de Dumnezeu, un om care trăia ceea ce citea şi credea. Într-o zi l-a vizitat un preot tânăr.
– Domnule preot, studiile teologice nu vă garantează că sunteţi un copil al lui Dumnezeu. Trebuie să-L primiţi pe Mântuitorul! zise Rahlenbeck.
– Da, pe Mântuitorul Îl am. Am chiar şi un tablou cu El, agăţat deasupra biroului meu, spuse preotul.
– Da, pe perete tabloul
cu Isus rămâne paşnic şi liniştit. Dar dacă L-aţi primi în inimă şi în viaţă pe Mântuitorul, acest fapt ar fi auzit şi văzut de toţi!
Morala:
Când Îl primim pe Hristos în vieţile noastre, are loc o mare schimbare. Începe o existenţă nouă. A deveni un copil al lui Dumnezeu înseamnă schimbarea gândirii, a vorbirii, a faptelor. Întâlnirea cu Mântuitorul este o realitate, o dovadă clară că eşti al Lui. Cunoşti şi tu, cititorule, această realitate a întâlnirii cu Mântuitorul?
